Intelesul cuvintelor „toti” si „lume”

in Sfanta Scriptura





De Hal Brunson





Doresc sa incep cu doua absurditati:



1. Conform cu Marcu 1:5, Ioan Botezatorul a botezat fiecare persoana din tara Iudeii si din orasul Ierusalim pe durata lucrarii sale. Cei botezati i-ar include pe Pontius Pilat, Baraba si fiecare membru al Sanhedrinului.

„Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan.” – Marcu 1:5



2. Imediat inainte de nasterea lui Cristos, Cezar Augustus a emis un decret de taxare cu aplicatie mondiala, obligand la plata pe indienii americani, eschimosii arctici, mongolii asiatici si pigmeii africani!

„In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea.” – Luca 2:1



Daca Biblia foloseste in mod consecvent termenii „toti” si „lume” intr-un sens general,1 interpretarile de mai sus a versetelor Marcu 1:5 si Luca 2:1 trebuie sa ramana valide. Dar daca aceste interpretari raman in picioare, Biblia cade si poate fi imediat discreditata si privita ca o carte a contradictiilor grosolane, fiindca Ioan Botezatorul, conform altor pasaje ale Bibliei, NU a botezat intreaga populatie a Iudeii si Ierusalimului; si nici indienii americani, eschimosii arctici, mongolii asiatici si pigmeii africani nu au fost vreodata supusi autoritatii romane, cu atat mai putin unui decret mondial de taxare.



Atunci cum poate cineva explica aparentele contradictii din aceste pasaje cand sunt comparate cu alte texte biblice si cu faptele istorice cunoscute? Daca o intelegere gresita a termenilor „toti” si „lume” din aceste pasaje conduc spre extreme ridicole, nu putem oare concluziona ca pervertirea adevaratului inteles poate interveni in alte pasaje in care aceste cuvinte sunt folosite? Exista oare un raspuns satisfacator acestei dileme propuse? Exista oare reguli clare si stricte de urmat cand se interpreteaza acesti termeni din Biblie? Si, daca exista, care sunt acestea si cum se folosesc ele?





Uzanta nou testamentala a cuvintelor „toti” si „lume”



Concentrandu-ne asupra Noului Testament, invatam ca Duhul Sfant a angajat un spectru larg de termeni pe care traducatorii i-au redat prin „toti” si „lume”.



Cinci cuvinte grecesti pentru „toti” in Noul Testament includ hapas (toti impreuna), holos (intregul), hosos (cat de mult, mare, mult, lung), pas (toti, oricare, fiecare) si pantos (in intregime). Termenii grecesti pentru „lume” includ aion (epoca, timp indefinit, dispensatie), ge (pamant), kosmos (ordine, aranjament, ornament, frumusete) si oikoumene (parte locuibila a pamantului, pamant).



Acest labirint de terminologie este simplificat doar atunci cand se studiaza uzanta etimologica a acestor cuvinte in limba greaca. Atunci, gandind „greceste”, cineva se poate apropia de uzanta biblica a acestor termeni mentinandu-si interpretarea in cadrul limitelor corectitudinii, si, mai important, a scripturalitatii.



Nu este scopul autorului acela de a incepe o investigatie etimologica extinsa a acestor termeni numerosi si variati; si nici nu are ca scop examinarea textelor nou testamentale in lumina dovezilor etimologice. Totusi, pentru cei care studiaza in aprofunzime, facem urmatoarele sugestii:



1. Consultati lucrari de referinta de Kittel, Vincent, Robertson sau Wuest pentru tratari erudite si corecte ale acestor termeni. Studiul lui A.W. Pink asupra cuvantului kosmos in lucrarea sa Suveranitatea lui Dumnezeu va fi de mare ajutor.



2. Comparati uzanta nou testamentala a acestor termeni in lumina utilizarii lor in Seputaginta.



Dar daca scopul nostru nu este o investigatie etimologica, atunci care ar fi acesta? Este urmatorul: a formula o metoda simpla dar eficienta prin care studentul Bibliei poate interpreta usor si sigur termenii „toti” si „lume” intr-o maniera plina de reverenta fata de Cuvantul scris si edificatoare pentru respectivul student. Astfel, obiectivul nostru este acela de a expune reguli de interpretare folositoare atat eruditului, cat si novicelui, predicatorului si laicului, in vreme ce se intalnesc cu acesti termeni in Biblie.





Reguli de interpretare


Pentru a interpreta corect termenii „toti” si „lume” in Biblie, trebuie luate in considerare trei reguli de baza:



1. Termenii trebuie interpretati intotdeauna contextual, adica in limitele contextului imediat.



2. Termenii trebuie interpretati intotdeauna comparativ, adica in lumina altor versete si fapte istorice pertinente.



3. Termenii trebuie interpretati intotdeauna conditional, adica, luand in considerare orice conditii expuse in Biblie, ce ar incadra termenii in anumite limite.





Aplicarea regulilor


Pentru a ne familiariza cu aceste reguli si cu implementarea lor, sa le aplicam la Marcu 1:5 si Luca 2:1.



Intai, sa examinam aceste versete contextual. Contextele din Marcu capitolul unu si Luca capitolul 2 ingusteaza imediat spectrul termenilor „toti” si „lume”.



In Marcu 1:5, frazele „in pustie”, „tara Iudeii” si „din Ierusalim” coloreaza pasajul intr-o puternica nuanta evreiasca. Fraza particularizeaza indubitabil poporul specific regiunii – iudeii. Accentuarea ar fi, in general, spre excluderea Neamurilor.



Contextual, utilizarea frazei „toata lumea” in Luca capitolul doi ar include doar pe cei de sub stapanirea ordinii guvernamentale romane.



Exista chiar o dovada mai puternica in favoarea limitarii spectrului cuvintelor „toti” si „lume” din aceste pasaje, din punct de vedere comparativ.



Un studiu comprehensiv al tratarii complete a naturii si extinderii lucrarii lui Ioan Botezatorul in Marcu ar determina pe acei „toti” botezati de Ioan. Aceasta determinare este intarita de Evangheliile dupa Matei si Luca. Invatam din aceste trei surse comparate ca Ioan NU A botezat mai multe milioane de oameni in sase luni. De fapt, el a refuzat in mod absolut botezul celor care nu au adus „roade vrednice de pocainta” (Matei 3:8).



O interpretare comparativa in Luca capitolul doi este imposibila din Scriptura, fiindca decretul de taxare mentionat acolo nu se mai gaseste nicaieri altundeva in Evanghelii. Totusi, istoria profana, cand este comparata cu naratiunea biblica, descopera doua lucruri: primul, Imperiul Roman nu a acoperit niciodata continentele Africa, America, Australia, nici polii Arctic si Antarctic; si al doilea, taxarea romana nu a depasit niciodata frontierele Imperiului Roman. Daca ar fi depasit, acolo nu ar fi existat nici autoritate militara, nici guvernamentala pentru a o aplica. In lumina acestor fapte, termenul „lume” din Luca 2:1 trebuie sa fie strict limitat la cei de sub autoritatea ordinii guvernamentale romane.



Conditional, „toti” din Marcu 1:5 i-a inclus doar pe cei care intruneau conditiile anuntate formal de Ioan: explicit, pocainta si implicit, credinta in Mesia ce urma sa vina. Dincolo de aceste conditii a existat conditia dovezii externe a convertirii pe care Ioan a numit-o „roade vrednice de pocainta”. De aceea, „toti” trebuie limitat la toti cei care intruneau conditiile prescrise.



Conditia pe care se baza taxarea in Luca 2:1 era aceea de a fi un supus Imperiului Roman. Din nou, perimetrul frazei „toata lumea” trebuie sa fie ingustat.









Implicatii importante


Daca termenii „toti” si „lume” trebuie interpretati contextual, comparativ si conditional, se aduc acum la suprafata cateva consideratii foarte importante. Este oare posibil ca cei care apeleaza la o interpretare universala a unor pasaje controversate din Noul Testament sa nu fie „sanatosi” in exegeza pe care o fac Scripturii? Oare a fost familiaritatea noastra cu utilizarea termenilor „toti” si „lume” baza interpretarii pasajelor nou testamentale in care acestia se gasesc, mai degraba decat limba greaca, mai iluminatoare?



Luati in considerare urmatoarele:



1. „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16).



Intrebare: Daca versetul de mai sus este universal in aplicatie, cum se pot reconcilia aceste versete din Biblie: „…pe Esau l-am urat” (Maleahi 1:3) si „Tu urasti pe toti lucratorii faradelegii” (Psalmul 5:5)?



Intrebare: Si-a dat Dumnezeu Fiul pentru ca „nimeni” sa nu piara, sau ca „oricine crede sa nu piara”?



2. „Si El este jerfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi” (1 Ioan 2:2).



Intrebare: Se refera fraza „intregii lumi” la includerea Neamurilor ca nationalitate asa cum indica Ioan 11:51-52?



Intrebare: Daca Cristos Marele Preot a facut ispasire pe capacul ceresc al ispasirii pentru fiecare om, nu mijloceste El acum pentru toti oamenii, universal vorbind, pentru a fi mantuiti? Dar El spune: „Nu ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat din lume” (Ioan 17:9).



3. „Dumnezeu … doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (2 Petru 3:9b).



Intrebare: Nu are Dumnezeul cerurilor suficienta putere pentru a implini ceea ce voieste? Vezi Isaia 46:9-11.



Intrebare: Trebuie ca termenii „voi”, „nici unul”, „toti” sa fie aplicati universal, sau trebuie sa fie aplicati celor carora Petru le scrie – „alesii … dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal…” (1 Petru 1:1, 2) si „catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra” (2 Petru 1:1).



Concluzie


Alte pasaje citate de universalisti ar putea fi citate si chestionate. O tratare completa a lor ar insemna o slujba monumentala. Dar volumul slujbei nu s-ar datora dificultatii explicarii pasajelor. Volumul s-ar datora cantitatii aproape inepuizabile de dovezi ce ar confirma utilizarea limitata a termenilor „toti” si „lume”.



Exista tendinta permanenta a studentului trandav de a se odihni confortabil pe versetele care la suprafata par a fi simplistice in explicarea marilor doctrine, cum ar fi alegerea, rascumpararea si sanctificarea. Universalistii isi vor baza teologia pe o mana de pasaje pe care si le imagineaza ca avand un spectru universal. De exemplu, ei isi bazeaza doctrina ispasirii pe Ioan 3:16, mai degraba decat pe interpretarea contextuala, comparativa, sau conditionala a acelui verset. Nu acorda nici o autoritate tipurilor ispasitoare din Vechiul Testament care expun consecvent si conclusiv doctrina ispasirii particulare si limitate; si aceasta nu intr-o mana de versete, ci capitol dupa capitol si carte dupa carte! Oare balanta este echilibrata daca mai marele se interpreteaza in lumina celui mai mic, sau daca se interpreteaza mai putinul in lumina celui mult? Cu siguranta ca pasajele mai insemnate trebuie sa fie baza unei exegeze sanatoase.



Rugaciunea autorului este ca prin acest tratat scurt si ineficient, spiritul si mintea cititorului sa fie provocate sa se „avante in adanc” in cautarea acelor perle de mare pret ce sunt descoperite doar cu pretul unui mare sacrificiu de timp, consacrat unui studiu meticulos si rugaciunii arzatoare, eficace.





1 Dupa cum pretind arminienii si dupa cum necesita sistemul lor doctrinar – n. ed.



Traducere de Iosif Raul Enyedi